In atentia societatilor: Conditii desfasurare inspectie fiscala
Indiferent de tipul inspectiei fiscale desfasurate, generala in cazul verificarii tuturor obligatiilor fiscale sau speciala atunci cand se verifica una sau mai mult obligatii fiscale organele de control urmaresc trei obiective si anume:
a) verificarea modului de determinare a obligatiei fiscale. Acest obiectiv presupune analizarea modului de stabilire a bazei impozabile si a aplicarii cotelor corecte prevazute de legislatia privind contributiile sociale.
b) verificarea conformitatii dintre evidentele proprii ale contribuabilului controlat cu declaratia fiscala. in aceast obiectiv este inclusa concordanta dintre evidenta proprie si declaratie si modul in care declaratiile au fost depuse si eventual rectificate.
c) identificarea faptelor ce contravin legislatiei fiscale in general si aplicarea sanctiunilor contraventionale sau sesizarea organelor de cercetare penala in cazul in care se aprecieaza ca au fost savarsite infractiuni.
Obiectivele inspectiei fiscale au in vedere stabilirea corecta a creantelor fiscale si sanctionarea neindeplinirii acestei obligatii. De asemenea in cadrul fiecarui obiectiv este urmarita intocmirea documentului care constata creanta fiscala si obliga astfel pe fiecare contribuabil sa si-o execute.
Astfel, potrivit art. 85 din Codul de procedura fiscala stabilirea obligatiilor fiscale se realizeaza prin:
– declaratia fiscala; Potrivit art. 86 alin. (4) din codul de procedura fiscala, declaratia fiscala este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare sau a termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a o mai verifica;
– prin decizia de impunere pentru diferentele stabilite fata de obligatiile inscrise in declaratii si pentru accesoriile acestora, corespunzator obiectivului numarul 1, precum si in cazul in care nu au fost depuse declaratii;
– prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor intocmit in exercitarea
Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale. in cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent atat la sediul principal cat si la sediile secundare.
Una dintre modificarile cu cel mai important impact din cuprinsul acestui Titlu este cea realizata in cadrul art. 92 privitoare la intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale. Dupa ce in legislatia anterioara Codului de procedura fiscala institutia prescriptiei in acest domeniu era riguros reglementata dispozitiile lacunare anterioare OG nr. 29/2011 au determinat o necesitate acuta pentru administratia fiscala de a introduce clarificari. Noile dispozitii privind intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie prin introducerea unor noi conditii sunt net in favoarea organului fiscal extinzand si asa perioada mare de prescriptie din legislatia romaneasca.
Realizarea obiectivelor inspectiei fiscale este ingradita de termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala.
Spre exemplu pentru impozitul pe profit de plata la 25 octombrie 2005 termenul de prescriptie a dreptului organelor fiscale de a rectifica obligatia fiscala se implineste la data de 1 ianuarie 2011.
in cazul in care obligatiile fiscale sunt generate de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale este de 10 ani. Termenul se calculeaza de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Prevederile art. 98 alin. (3) permit limitarea perioadei cuprinse in inspectia fiscala si sub termenul de prescriptie. Astfel pentru majoritatea contribuabililor inspectia vizeaza numai creantele nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscal.
Extinderea inspectiei si asupra celor doi ani ramasi pana la limita termenului de prescriptie de 5 ani se poate realiza numai daca:
– exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
– nu au fost depuse declaratii fiscale;
– nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Cursul termenului de prescriptie nu este liniar fiind susceptibil de intrerupere sau suspendare. Conditiile de intrerupere si suspendare a termenului de prescriptie sunt prevazute in Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva aplicabil pana la 1 octombrie 2011 data de la care intra in vigoare prevederile noului Cod civil.
Suspendarea termenului de prescriptie presupune oprirea curgerii termenului pe timpul cat dureaza situatiile expres prevazute de lege si reluarea cursului termenului de prescriptie dupa incetarea suspendarii, la implinirea termenului de prescriptie calculandu-se si termenul scurs inainte de suspendare.
Un exemplu de suspendare a termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale este perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.
Pe langa aceasta situatie de suspendare si cele prevazute de dreptul comun in materie, ca urmare a modificarilor intervenite suspendarea prescriptie intervine si in urmatoarele situatii :
– pe timpul cat contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspec?iei fiscale;
– pe perioada cuprinsa intre data declararii unui contribuabil inactiv si data reactivarii acestuia.
Intreruperea termenului de prescriptie presupune reluarea unui nou termen de prescriptie in urma unui eveniment care genereaza acea intrerupere.
Modificarile intervenite in ceea ce priveste intreruperea termenului de prescriptie constau in adaugarea unor noi situatii inexistente anterior, astfel ca prescriptia de inrerupe nu numai in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune dar si:
– la data depunerii de catre contribuabil a declara?iei fiscale dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
– la data la care contribuabilul corecteaza declara?ia fiscala sau efectueaza un alt act voluntar de recunoastere a impozitului datorat.
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va continua sa constate faptele dar nu vor fi produse consecintele constatarilor, astfel ca pentru contributiile sociale suplimentare pentru care termenul de prescriptie a fost implinit nu vor mai fi emise decizii de impunere. Organul fiscal are obligatia sa constate din oficiu aplicarea prescriptiei insa in cazul in care nu o face sau invoca nelegal intreruperea sau suspendarea acesteia faceti contestatie invocand prescriptia a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale.
Indeplinirea obiectivelor inspectiei fiscale se realizeaza prin diferite tipuri de proceduri de control. Functie de tematica inspectiei fiscale sau de sarcinile exprese stabilite inspectorului acesta va utiliza :
– controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat; Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea contribuabilului.
– controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului; Controlul inopinat se desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitatea.
– controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, in functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.
Spre deosebire de controlul prin sondaj caz in care se intocmeste raport de inspectie, la finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal de inspectie.